Mediul este un domeniu prioritar în procesul de postaderare a României la Uniunea Europeană, o problematică ce începe să devină din ce în ce mai stringentă, după ce ani la rândul nu a existat interes faţă de acest subiect, în România. Protecţia mediului nu trebuie să fie doar o preocupare a marilor actori sociali, ci trebuie “exercitată” de către fiecare individ, încă de la vârste timpurii.

Societăţile moderne încep să realizeze că sunt pe cale nu numai de a-şi distruge mediul înconjurãtor, chiar de a-şi submina propriul viitor. O societate viabilă este aceea care îşi satisface nevoile fără a pune în pericol perspectivele generaţiilor viitoare. Aceastã definiţie presupune responsabilitatea fiecărei generaţii faţă de asigurarea posibilităţii ca următoarea generaţie sã beneficieze de o zestre naturală şi economicã nediminuată.

Plecând de la problemele locale privind degradarea mediulu precum poluarea aerului, apei, solului şi ajungând la ameninţarea la nivel panetar determinate de încălzirea globală, reducerea suprafeţelor forestiere, lipsa hranei ca urmare a degradării terenurilor, evidenţiază că aceste societăţi sunt departe de a fi durabile, ele pregãtindu-şi cu rapiditate propria lor distrugere. In mod evident, o economie ce provoacă schimbarea rapidă a climei – de care depinde capacitatea sa de producere a hranei nu poate fi viabilă, ca şi aceea care conduce la tăierea masivă a pădurilor ce asigură combustibilul, materia primă şi nu în ultimul rând oxigenul necesar vieţii.

În şcolile din România, nu există încă materii de sine stătătoare precum: protecţia mediului, ecologie sau dezvoltare durabilă. Materiile existente includ secvenţial informaţii care să vizeze protecţia mediului înconjurător. Acest gol poate fi umplut prin programe de tip “Eco – Şcoala”, sau în cadrul cercurilor de ecologie, protecţia mediului înfiinţate în şcoli sau în cluburile şi palatele din fiecare judeţ.